Viata ca o frauda

Poate ca titlul nu e corect. Poate ca frauda nu e un cuvant corect. Are alte semnificatii . Nu se potriveste perfect la ceea ce vreau sa spun. Dar parca se aproprie cel mai mult.

Incercam mereu sa obtinem de la viata mai mult. Ne dorim mai mult. Mai mult decat avem. Si de ce nu, daca vom avea mai mult vom vrea si mai mult. Si atunci de ce frauda? Pentru ca incercam sa avem mai mult decat am merita.

Dar cine poate stabili cat meritam? Raspunsul e foarte simplu. Fiecare trebuie singur sa stie cat poate si cat merita si ce trebuie sa faca pentru a duce o viata cat mai buna.

Unii in incercarea de a duce o viata mai buna isi irosesc timpul urmarind iluzii desarte.  Altii isi forteaza limitele. Incearca s aobtina mereu avantaje  pe orice cale. Viata e scurta, trebuie sa profitam la maxim, si mai ales daca vrem ceva si nu avem forte proprii suficiente de ce sa nu apelam la fortele altora, la sabotarea fortelor altora sau la tertipuri. la minciuna.

E greu sa treci prin viata cu fruntea sus. E mai lent. Mai neproductiv finaciar. Dar cu siguranta mai frumos.

Un filmulet

Un filmulet ce m-a binedispus.

Analiza de blog

Inarmandu-ma cu multa rabdare am purces astazi la a frunzari nitel blogurile celor doua dragonitze dintr-un vis al meu.

Mai intai am descoperit o idee geniala, si anume a unui recensamant pe blog. Adica fiecare sa intre si sa scrie cum ii place si eventual Cnp-ul, Ip-ul, starea civila si numarul de la pantofi. Unul din putinii care au urmat demersul blogaritei, prin constanta si puterea intelectuala ce o degaja( omul incepe zicand ca e bunicel blogu, dar nu poate sa zica ca e bun si incheie zicand ca e foarte bun), pare un personaj ce a comentat in acelasi stil dar de fiecare data cu alt nume si pe acest blog.

Un post savuros am gasit pe blogul celei de a doua diavolite. Pe scurt alaturi de doi baieti( fulg de zapada si tractor, doi tineri de o mare prestanta ( nu stiu unde era distinsul vega…poate intr-un turneu..cine stie)), ei bine alaturi de cei doi tineri Dsoara a iesit in oras unde s-a distrat pe seama unor alti tineri care erau imbracati mai ciudat. Cred ca am avut cu totii momente cand am observat grupuri de tineri care in lipsa capacitatii de a purta o discutie se preocupa evident de situatia altor persoane aflate in locuri publice. Recunosc ca e prima oara cand cineva se si lauda cu aceasta indeletnicire destul de “jenibila” ca sa ma exprim in limbajul lor.

Partea mea favorita e poza…se vede o tanara care nu pare cu nimic deosebita de restul tinerilor…fotografiata de departe ..cu un telefon in mana..si cu un palton inchis la culoare…dar in post aflam de la Dragonitza atotstiutoare ca paltonul era alb…ce e drept in paranteza e precizat-park-deci s-ar putea sa nu fie alb…

Asta e viata. Putem sa ne concentram sa ne bucuram de succesele noastre sau sa fim alaturi de prieteni cand ne povestim tristetile si incercam sa trecem peste aceastea, sau mult mai simplu putem sa mergem in locuri aglomerate si sa ne batem joc zgomotos de altii.  Ne face sa trecem mai usor peste golul imens existent in viata proprie.

Sau nu?

Cum (re)cunoastem un om?

Cel mai simplu e dupa un nume. Desi cineva mai demult nu era de acord si zicea”What’s in a name? That which we call a rose
By any other name would smell as sweet”

Sau il putem recunoaste dupa un Cnp sau dupa un Ip?  Dar nu cred ca ar fii astfel cunoastere.

Sau il putem cunoaste dupa figura. Dupa imagine. Dupa mers sau dupa imbracaminte. Auzim deseori” numai ea se putea imbraca asa. e sigur ea”sau ” doar el merge asa.el e”. Dar cunoastem pe cineva cu adevarat asa? Nu cred pentru ca tot cineva a zis odata( nu stim cine) “Pe afară-i vopsit gardu‘ şi înăuntru-i leopardu’ “.

Sau cel mai corect e sa recunoastem dupa fapte? Auzim deasemenea ” doar el putea sa faca asa ceva.asta e el”. Ne definesc faptele? Dar cat de bine trebuie sa cunoastem pe cineva incat sa-i intelegem faptele la adevarata lor semnificatie? Impresia mea e ca uneori nu ne intelegem bine nici actiunile noastre, deci, ar insemna ca nu ne cunoastem bine pe noi.

In sfarsit cred ca putem cunoaste cu adevarat pe cineva dupa ceea ce spune ( si scrie). Aceasta raportat si la ceea ce face. Daca numele, imaginea sau faptele se pot schimba cred ca gandirea e cel mai greu ( poate imposibil de schimbat). De aceea, parca e suficient sa auzi o parere si prin modul ei de a fi exprimata sa iti poti da seama persoana care a emis-o.

“Cogito, ergo sum” asadar modul de a gandi e poate cea mai putrernica si sigura varianata de a cunoaste pe cineva. 

Opinii..pareri…subiective.. obiective

Am observat (sau poate mi s-a parut..macar de ar fii asa) ca multi oameni nu pot judeca o idee sau o parere dupa continutul propriu zis. Esentiala in analizarea corecta a unei idei e persoana care o emite.

Se ajunge la situatii destul de amuzante. O solutie prezentata de o persoana agreata poate fii catalogata drept excelenta dar in acelasi timp aceasi solutie prezentata de cineva dintr-un grup aflat in concurenta se poate considera drept sortita din start esecului.

Care sa fie explicatiile?

Cred ca lipsa de personalitate e una dintre ele. Astfel de persoane se ataseaza de cineva cu personalitate (a nu se intelege caracter sau pregatire ci mai degraba tupeu si influenta) si alaturi de beneficiile care le prezinta o astfel de tovarasie deriva evident si subjugarea oricarei pareri  proprii( in cazul in care ar fii existat asa ceva) in beneficiul detinatorului polului de influenta.

O alta explicatie e analizarea parerii cuiva dupa parerea generala( poate obiectiva dar de cele mai multe ori subiectiva) care exista deja generata referitor la acea persoana. Degeaba x tocmai a dat o solutie excelenta la o problema dificila, faptul ca nu ne place de el( asa..avem un feeling) e suficient sa desconsideram parerea respectiva.

Desi cazuri de acesta intalnim peste tot, le-am putut observa mai evident in emisiunea de pe Antena 3 ” Ucenicul”.

Cred ca un grup sau o organizatie care se respecta si care isi doreste o evolutie ascedenta trebuie sa aiba un lider care sa nu incurajeze sub nici o forma luarea deciziilor doar pentru ca asa zice si sefu sau pentru ca “nu avem inceredere in ala, nu e el capabil sa zica ceva ca lumea”.

Iar fiecare grup are evolutia data de liderii sai.

Armata lui Dumbledore (uncensored)

Ma vad nevoit sa postez aici un comment pe care l-am postat la

http://magdutz.wordpress.com/2007/12/26/armata-lui-dumbledore/#comment-528

insa care nu a fost aprobat (inca, sper eu:)).

Asadar iata comentariul . E adresat lui Magdutz.

Mai intai imi pare rau daca te am jignit atat de ingrozitor.
Un alt lucru ma nedumereste insa. In ultimile posturi se mentioneaza des numele meu intr-un context nefavorabil.. Recitind comenturile observ ca e o alta persoana care are observatii mereu pe alaturi. Si totusi doar eu provoc asa o reactie pseudonimul acelei persoane nefiind deloc invocat.
Eu tot nu reusesc sa inteleg de ce o idee sau o parere nu poate fii discutata doar in esenta ei si de ce trebuie neaparat legata de cel ce o emite. Uneori o persoana mai detasata de anumite evenimente poate emite pareri pertinente si obiective, iar in acelasi timp la fel de bine poate si o persoana foarte implicata intr-un domeniu sa aiba o opinie utila.
Oricum ar fii, de imi aprobi sau nu comentul acesta, e ultimul postat la tine. E o promisiune.

ps (asta e un bonus..nu era in comentariul initial)

Nu pot sa nu remarc evolutia numarului de membri ai grupului creat de cele 2 tinere. Pornit acum o luna cu ele 2 singurele membre acum grupul numara deja in total un numar de 2 membri.

Cred ca e semnificativ acest fapt.

Special pentru dragonii tineri

O reclama foarte simpatica. Nu e asa?

Un vis urat

Am avut un vis urat. Dar mai ales ciudat. Foarte ciudat.

Incepea acum 3 ani. Era o zi insorita de toamna.Nicholas Flamel tocmai implinise 667 de ani. Prin centrul Bucurestiului un grup mare de oameni se deplasa. Tineri, unii mai adulti , altii inca abia trecuti de bancile scolii generale, si multi soldati (insa ciudat nu din armata romana). Lumea se misca spre o directie anume, unii admirau privelistea iar altii vorbeau. Doua fete abia intrate pe banca liceului(poate venisera sa studieze dragoni) reuseau sa se evidentieze in grupul destul de mar
e. Discutau cu voce tare si poate o distanta de 10 metri sa te fii protejat de a auzi ceea ce spuneau. E dreptul lor ar zice multzi, erau in spatiu public si in definitiv probabil ca vorbeau si ele de teze, farduri sau excursii.

Din pacate discutia lor era destul de jenanta pentru cei obligati sa o auda. Una din ele, din mareata capitala, afirma puternic ca varsta lor (15 ani) le permite ba chiar le obliga sa faca orice, nemaiexistand oprelisti de nici un fel. A doua, dintr-un oras in care bunul simt are puls inca, afirma cu jumatate de gura ca nu e chiar totul permis, dar ca sigur ca da, varsta presupune ca deja anumite activitati ar trebui prestate doar ca unele variatii inca nu ar fii normale.

Cititorilor care nu ati inteles despre ce vorbeau fetele , nu pot decat sa va felicit.

Visul continua in zilele noastre, tot cele doua fete fiind protagoniste. Izolate oarecum de popularitatea determinata de personalitatea lor fermecatoare, fetele si- au creat bloguri. O idee dominanta razbate din acestea: fetele sunt singurele detinatoare ale adevarului absolut. De asemenea dreptatea e o notiune care are o singura constanta: se refera la tot ce zic ele. De pilda regula impusa de a nu se aproba injurii si jigniri este incalcata cand una din ele posteaza la cealalta. Nu vreau sa va obosesc cu alte amanunte.

Insa visul nu se termina aici. Mai e o parte peste altzi 3 ani. O parte mai trista dar banala. Fetele au terminat de putina vreme facultatea. Si-au gasit cu greu servicii insa normal, nu sunt multumite. Colegii si sefii lor isi permit sa le zica ce sa faca, neobrazare nepermisa nimanui pana atunci. Ba chiar ameninta cu o chestie numita demitere. ce tupeu!!!

Cand te gandesti ca una dintre ele fusese angajata chiar la recomandarea…

Ma opresc aici. Visul e deja o poveste banala prezenta in majoritatea caselor.

Daca trecutul nu mai poate fii schimbat iar prezentul e cum e, e important sa incercam cel putin sa ne schimbam viitorul. Dar pentru asta trebuie sa ne schimbam pe noi. Si parca e mai comod sa se schimbe ceilalti.

Hanuka la Ateneu

Drept consecinta a dialogurilor purtate cu cativa apropiati ai Comunitatii Evreiesti am profitat de sarbatoarea de Hanuka in plina desfasurare si am luat parte ieri la o manifestare consacrata acestei sarbatori. Asadar sa incep relatarea. Din start mentionez cu nu am facut cunostinta cu cei cu care am purtat discutii atat de inflacarate pe net.
Ultima zi de Hanuka. Aflu din intamplare de aceasta manifestare. Locul e destul de cunoscut asa ca ii incerc norocul. Trec fara probleme de intrare si ma asez discret in sala.
Locul : Ateneul Roman
Evenimentul Ultima zi de Hanuka
Participanti lume buna Ambasadorul Sua si al Israelului, un ministru israelian si al nostru ministru de externe
Organizator fundatia evreiasca Habad

Maia Morgestern a fost cea care a prezentat acest eveniment. Vizibil emotionata a fost o gazda cam prea teatrala pentru un eveniment emotionant chiar prin natura sa.

Ce m-a impresionat mai intai?

Aprinderea lumanarilor de Hanuka, chiar fara a stii semnficatia exacta a lor , inspira emotie pura. Dar cand cunosti si ceea ce inseamna iar cand ultima lumanare e aprinsa de un copil de gradinita emotia e si mai puternica.

Nu mai prejos a fost prezentarea acestei fundatii evreiesti Habad. Prezenta de 9 ani in Romania prin intermediul unor evrei inimosi si beneficiind de un suport puternic din partea confratilor, fundatia a prezentat o serie de realizari deosebite dar si o serie de proiecte foarte indraznete mai ales cand stai si te gandesti ca relatarile din mass media vorbesc de o comunitate imbatranita si pe cale de disparitie la noi in tara. 

Sau poate ca cel mai emotionant moment al serii a fost la auzirea cantecelor pline de voiosie cantate de copii de la gradinita creata de aceasta fundatie. Sau poate concertul de final sustinut de o formatie din Israel.

Nu m-a prea impresionat un discurs tinut doar in ebraica de ministrul israelian  ( din care nu am inteles nimic), nu m-a impresionat goana teribila dupa mancare desfasurata apoi in hol , modul cum o buna parte din oameni au iesit mai devreme pentru a-si asigura un loc mai bun la masa unde s-au servit produsele traditionale.

ps am si un filmulet haios cu un rabin dansand, dar postarea lui necesita putina aprofundare a tehnicii:).

tema de gandire

Mi am ales tema de licenta. Inca nu are un titlu anume dar are un obiectiv extrem de ambitios. Se vrea un studiu cat mai interesant asupra modului cum este influentat comportamentul individului de catre perceptia celorlalti asupra lui.

Una din ideile de la care pornesc e ca superficilitatea , aparentele domina clar modul in care este perceput un om. Iar orice om oricat de puternic psihic ar  fii se raporteaza intr-o masura mai mica sau mai mare la perceptia pe care o lasa celorlati.

In ce masura ajunge gandirea mai mult sau mai putin elevata a societatii sa influenteze individul, cum ar putea evolua individul in aceleasi conditii schimband insa doar modul de gandire al societatii sunt intrebari la care ar vrea lucrarea mea sa raspunda intr- o masura cat mai mare.

E un proiect ambitios ce presupune o cercetare ampla dar mult usurata si de un subiect fascinant.

Prima idee de la care doresc sa pornesc e ca traim intr- societate in care tot ce iese din tipare este din start( in masuri diferite evident) mai greu de integrat.

Solutiile la o prima strigare ar fii izolarea, schimbarea societatii sau schimbarea individului.

E prin excelenta o tema deschisa dialogului asa ca orice idee e binevenita.