Drept consecinta a dialogurilor purtate cu cativa apropiati ai Comunitatii Evreiesti am profitat de sarbatoarea de Hanuka in plina desfasurare si am luat parte ieri la o manifestare consacrata acestei sarbatori. Asadar sa incep relatarea. Din start mentionez cu nu am facut cunostinta cu cei cu care am purtat discutii atat de inflacarate pe net.
Ultima zi de Hanuka. Aflu din intamplare de aceasta manifestare. Locul e destul de cunoscut asa ca ii incerc norocul. Trec fara probleme de intrare si ma asez discret in sala.
Locul : Ateneul Roman
Evenimentul Ultima zi de Hanuka
Participanti lume buna Ambasadorul Sua si al Israelului, un ministru israelian si al nostru ministru de externe
Organizator fundatia evreiasca Habad
Maia Morgestern a fost cea care a prezentat acest eveniment. Vizibil emotionata a fost o gazda cam prea teatrala pentru un eveniment emotionant chiar prin natura sa.
Ce m-a impresionat mai intai?
Aprinderea lumanarilor de Hanuka, chiar fara a stii semnficatia exacta a lor , inspira emotie pura. Dar cand cunosti si ceea ce inseamna iar cand ultima lumanare e aprinsa de un copil de gradinita emotia e si mai puternica.
Nu mai prejos a fost prezentarea acestei fundatii evreiesti Habad. Prezenta de 9 ani in Romania prin intermediul unor evrei inimosi si beneficiind de un suport puternic din partea confratilor, fundatia a prezentat o serie de realizari deosebite dar si o serie de proiecte foarte indraznete mai ales cand stai si te gandesti ca relatarile din mass media vorbesc de o comunitate imbatranita si pe cale de disparitie la noi in tara.
Sau poate ca cel mai emotionant moment al serii a fost la auzirea cantecelor pline de voiosie cantate de copii de la gradinita creata de aceasta fundatie. Sau poate concertul de final sustinut de o formatie din Israel.
Nu m-a prea impresionat un discurs tinut doar in ebraica de ministrul israelian ( din care nu am inteles nimic), nu m-a impresionat goana teribila dupa mancare desfasurata apoi in hol , modul cum o buna parte din oameni au iesit mai devreme pentru a-si asigura un loc mai bun la masa unde s-au servit produsele traditionale.
ps am si un filmulet haios cu un rabin dansand, dar postarea lui necesita putina aprofundare a tehnicii:).
Urla foamea-n noi…sha-la-la-la…cred ca organizatorii nu aveau cum sa evite goana dupa mancare. Suna interesant si emotionant, pacat ca nu am fost si eu…